În timp de pandemie, rutinele noastre și dorința de a ancora alte obiceiuri poate fi un lucru greu de obținut. Pandemia a preluat controlul rutinelor de peste tot de pe glob, oferind de multe ori sentimentul că suntem blocați într-un normal pe care nu l-am ales și asupra căruia nu avem control.
Cum reușim să ne adunăm când simțim că totul este în plop?
Cum să ne recâștigăm controlul în acest scenariu? Plecăm de la cauze. Sunt două cauze care pot fi abordate pentru a identifica ce se întâmplă. Prima poate fi blocajul mental, cel care are de a face cu emoțiile, gândurile, care ne poate ține în loc și încătușa în multe moduri. A doua este blocajul de comportament – putem crea din acțiuni mici sentimentul de putere pe care putem construi.
Trecând peste aceste două blocaje, ne putem permite să ne echilibrăm și să putem ajuta persoanele din jurul nostru ce au nevoie de susținere. Plus, să răspundem potrivit la stimulii ce sunt prezenți. Reziliența, în acest moment, este potrivită pentru fiecare și este un moment prielnic să ne antrenăm acest mușchi. Să lucrăm la nivelul mentalului și al comportamentului este un lucru de care avem nevoie cu toții, acesta fiind valabil și pentru mine.
Deblocarea mentală
Avem nevoie de povești. Acestea ne ajută să ne ancorăm în realitate și să fim umani. Nu toate poveștile sunt potrivite pentru astfel de timpuri. Unele dintre povești sunt construite pe anumite lucruri pe care le credem și considerăm că sunt menite pentru noi, pe alocuri despre cum ne dorim să fie viața. Pandemia ne ajustează rutina, ne forțează să rearanjăm fiecare aspect din viața noastră. Poveștile nepotrivite perioadei pot să ne descentreze. Dată fiind incertitudinea perioadei, ai tendința de a te baza pe poveștile vechi. Poate chiar ne aducem aminte de nivelul productivității și acesta poate nu are aceleași cote ca acum 2 luni. Sau poate te convingi că numai un bazin te poate ajuta să îți limpezești gândurile și să îți aduci claritate. Unde mai adăugăm și distanțarea socială, ce poate fi în unele cazuri un cumul de frustrări din prisma inactivității. Cu orice poveste ți-ai încârligat mintea, e musai să te adaptezi realității din care faci parte acum.
Când suntem blocați cu un gând sau o poveste, vedem lumea din acea perspectivă. Suntem acolo și considerăm că aceea este realitatea. Cea mai rapidă metodă de a ne îndepărta de acel scenariu este încercarea de a schimba perspectiva. În acest mod, putem ieși din acel punct sau din acea poveste și să ne schimbăm contextul. Nu putem controla circumstanțele în care ne aflăm, dar putem alege cum le interpretăm. Un exercițiu pentru a identifica acest lucru este să numești povestea / emoția și să identifici ce anume o cauzează. Poate este frustant că ești într-o locuință și planurile nu sunt cum ți le-ai imaginat acum câteva luni, poate ești recunoscător că datorită poziției tale ești privilegiat și ești departe de “câmpul de luptă împotriva virusului”. În loc să negi realitatea sau mai rău, să rămâi blocat, acceptă situațiile și emoțiile stârnite de pandemie. Simte și încearcă să scrii, să verbalizezi ceea ce simți, să conștientizezi acele emoții. Această acceptare te ajută să le procesezi mai ușor, să le rezolvi și să treci peste într-un mod sănătos.
O altă strategie este să… râzi. Umorul este un mod mirific cate te ajută să treci peste situații diverse. Găsește ceva amuzant despre situația curentă. Poate fi antrenamentul eșuat, modul în care îți uiți microfonul deschis în conferințe sau orice. Permite-ți să te amuzi; până la urmă, suntem toți în acest scenariu, diferit ca experiență, dar împreună.
Din aceeași gamă de strategii, poate fi considerată schimbarea unghiului din care privești problema. Schimbarea perspectivei poate fi un exercițiu în sine. Gândește-te la o poză cu Pisa. Câte poze cu persoane care susțin clădirea ai văzut? Cam așa e și la noi. Trucul aici este să te gândești la cum se întâmplă lucrurile pentru tine și ce poți obține din fiecare situație. Asta, în detrimentul situației în care viața trece pe lângă tine. Și, dacă e greu, te poate ajuta să te gândești la un univers paralel unde lucrurile sunt mai grele. Ai persoane în jur afectate de pandemie? Gândește-te că acestea nu mai sunt. A te gândi la scenarii nefavorabile te ajută să te concentrezi pe ce ai și să fii recunoscător, să înveți așa cum se întâmplă lucrurile. Perspectiva îți poate da direcția și, dacă nu decizi tu pentru tine, ceilalți din jur îți vor dicta direcția.
Din prisma comportamentului
Zi de zi suntem obișnuiți cu o rutină. Ce se întâmplă când această rutină nu mai funcționează? De ce sunt obiceiurile atât de importante, mai ales acum?
Obiceiurile, mai ales cele ce sunt sincronizate cu valorile noastre, dar și cele legate de sănătate și comunitate, cele ce sunt fundamentale sănătății noastre, ne țin în priză. Ne reamintesc să ne mișcăm, să ne sunăm familia. Indiferent de cum ne este ziua, nu uităm niciodată să ne spălăm pe dinți. Obiceiurile devin automatisme tocmai pentru a avea mintea liberă și direcționată către alte sarcini.
Noi, oamenii, suntem niște animale sociale. Din punctul acesta de vedere, pandemia poate fi asimilată ca un proces de distanțare de tribul de care aparținem. Putem simți această distanțare de familie, de colegii de muncă și, inclusiv, de oameni în general. Această distanțare poate fi înfricoșătoare. În funcție de cine ești, mediul înconjurător, contextul tău, rutina ta poate fi cu totul alta. Poți fi una dintre persoanele care au rămas fără loc de muncă sau poți încerca simultan să ai grijă de cei dragi și să ai un program de muncă, pendulând între conferințe și sarcini, fără timp pentru tine. Poți fi în a treia categorie, cei din linia întâi care sunt luptători în spitale, care cu siguranță au sărit de 16 ore per zi de lucru. Pentru toți este o experiență ce poate destabiliza.
Simți că nu ești conectat și nu ai capacitatea de a avea un strop de predictibilitate. Când jonglezi cu nivelul acesta de incertitudine, frica este un sentiment ce ajunge la tine ușor. Începem să facem scenarii catastrofice sau ajungem într-un scenariu de negare ce ne aduce mai aproape de un blocaj. E necesar să câștigăm un strop de predictibilitate. Până la urmă, trebuie să răspundem momentului și locului curente.
Nu putem impacta ce nu este în controlul nostru. Nu putem controla familiile ce își lasă copii afară. Nu putem controla persoanele ce își fac stocuri cu hârtie igienică, mult mai multă față de ce au nevoie. Și nu putem controla ce discursuri au politicienii. Dacă depunem prea mult suflet în aceste lucruri care nu pot fi controlate de noi, nu facem altceva decât să ne încărcăm cu energie negativă și să ajungem la un alt nivel de frustrare.
Ce putem face este să aducem mici acțiuni predictibile în orizontul nostru. Putem să ne referim aici la somn, dietă și exerciții. Dorința de a lua canapeaua în brațe și de a urmări următorul serial pe Netflix cu junk food lângă este destul de mare. În acest context de izolare, putem ajunge destul de repede la această soluție. Propune-ți o rutină pentru modul în care te miști și intervalul de somn. Alege variante de mișcare în casă și, dacă îți permiți, afară, ținând cont de distanțarea socială. Fizicul și psihicul sunt într-un echilibru perfect, așa că nu-l neglija pe nici unul.
E o situație la care ne adaptăm, așa că e normal săc îți găsești pe parcurs și recompese, dulci sau nu. E normal să dorești să ai parte și de serialul preferat. Acum contează cum vezi acest lucru, ca un mod în care ai control sau o intenție care este dorită.
Nu suntem în control de ce se întâmplă în spitale sau în mediul economic. Este necesar să ne concentrăm pe ce putem noi să influențăm și să decidem ce influențăm. Putem influența comportamentul nostru, cum răspundem și cum ne adaptăm realității. Cred cu tărie că suntem mai puternici decât credem și putem să trecem peste acest impediment.
Hai să facem un exercițiu de imaginație. Ce s-a întâmplat la ultima pandemie? Lumea în care trăim este mult mai pregătită pentru o astfel de situație față de orice alt moment al istoriei. Avem atât de multe facilități care ne permit să trecem prin această pandemie. Avem luxul de a avea internet, de a folosi diverse metode de a ne vedea și de a nu avea un clasic apel telefonic. Sunt multe aspecte ce nu sunt schimbate. Cu siguranță că ne sperie această permanență a virusului, dar știm un lucru – nu o să fie aici pentru totdeauna.
Pe final, îți propun să adopți un joy journal. Notează în fiecare dimineață 3 lucruri care ți-au adus fericire, care s-au întâmplat în ziua anterioară. O să-ți aducă bucurie și putere că trăim, suntem aici și facem ca lucrurile să se întâmple. Fără să vrei, o să-ți cauți momente pline și o să le internalizezi cât se poate de autentic.