Am fost provocată de Samsung să povestesc care a fost parcursul meu până în acest moment. Când am citit descrierea campaniei – Flip The Stereotypes, primul gând a fost .. am oare ceva de spus? Mi-am dat seama că trebuie să negociez puțin cu alter-ego-ul care nu vrea să iasă în față, mi-am făcut puțin curaj și am acceptat. 

Luna martie a fost un motiv bun să demareze această campanie și să scoată în prim plan povești care să inspire tinere și femei din România să nu se lase influențate sau limitate de stereotipuri – #flipyourstory. Credințe limitative cu diferențele dintre femei și bărbați sunt în toate domeniile cu siguranță, numai că în tehnologie uneori se duc la extrem sau importăm situații ce nu ne aparțin. Mă bucur că există din ce în ce mai multe inițiative, și suport pentru viitoarele generații și bucuria este mai mare că și eu contribui activ la această îmbunătățire a percepției. 

Hai să vedem ce am de povestit 😀

Primul contact cu tehnologia

Contactul meu cu tehnologia a fost de când eram copil. Am avut parte de oameni iubitori în jurul meu care și-au pus mintea cu mine și au încercat să-mi răspundă și la cele mai aiurite întrebări, dându-mi încredere să întreb și să învăț în fiecare moment. Eram fascinată de unchiul meu când depana diverse aparate în casă și mirosul de sacâz de multe ori mă făcea să mă duc grămadă pe el să-mi spună ce face el acolo. De multe ori, mătușa mea nu avea loc de mine când lucra la calculator, contabilă fiind avea multe cifre și încercam eu cu mintea mea de copil să înțeleg ce se întâmplă cu toate conturile și cum anume interacționează cu acel calculator. 

A avea la îndemână și acces la un calculator de la o vârstă fragedă m-a îndemnat să fiu curioasă, să vreau să știu ce se întâmplă în spate, să creez și eu. Țin minte că primul calculator pe care l-am folosit avea MS-DOS și primul Windows cu care am interacționat a fost 3.1 – era pe 3 dischete de 1.44 MB. Cum există credința aceasta populară că dacă ai terminat o facultate tehnică poți să instalezi Windows, ei bine nu e așa. Pe vremea aceea, a instala acel sistem de operare presupunea introducerea dischetelor și așteptarea următoarei notificări pentru introducerea următoarei.

Get “REAL” all the way

Partea aceasta de științe reale a ieșit mereu în evidență. A fost pentru mine absolut firesc să aleg un liceu cu profil real și nu pot spune că am avut multe opțiuni active pentru următorii pași. 

Asta nu înseamnă că nu am vrut să fac multe… Am avut în minte și medicina, că doar îmi plăcea chimia, dar încă am o pseudo-fobie de ace ce mă însoțește și acum. M-am gândit la zona de training și aici era o posibilitate să fie ceva pe uman și mai era această misterioasă cale – inginerie. Colegul meu de bancă, Cosmin, a avut cu siguranță o influență pozitivă asupra mea. Discuțiile noastre mereu erau în contradictoriu, fapt ce ne ajuta pe amândoi să aducem argumente. O singură discuție era pacifistă – facultatea. El era super convins de ceea ce vrea să facă pentru că îi plăcea algoritmica și pe el scria Calculatoare. Mereu m-a motivat să excelez și am apreciat la el faptul că m-a susținut, chit că nu era 100% de acord cu mine. El mi-a dat un imbold să mă interesez de ce presupunea Facultatea de Automatică și Calculatoare. Adoram tehnologia și nu mă descurcam deloc prost nici la algoritmica din liceu. Astfel, a fost singura opțiune în care credeam. Am dat cu stângu-n dreptu la BAC, dar mi-am asumat eșecul. Acel eșec m-a făcut să mă încăpățânez să vreau să intru la ACS și asta s-a și întâmplat. 

Familia mereu m-a susținut în deciziile pe care le-am luat și am apreciat că m-au lăsat să mă ard uneori, tocmai pentru a-mi asuma faptele și să fiu conștientă de alegerile mele. Nu au fost cârcotași în familie, dar am întâlnit profesori care mi-au luat în derâdere alegerea și care nu aveau încredere că o să și absolv facultatea.

Community and tech community

La facultate mi-am dat seama că “this is my place” și am dat de o comunitate de oameni pasionați și oportunități diverse. Am găsit o cale să mă dezvolt în direcții diferite și nu regret nici un moment din anii de voluntariat și alegerile pe care le-am avut în perioada aceea. 

Toate acestea au făcut ca traseul meu să fie lin. Am avut ce să învăț de la oamenii din jurul meu, începând chiar de la colegi, până la asistenți și profesori. Ce am mai aflat este că oamenii sunt super activi, și se implică activ în zona de academic, activități extra, voluntariat și cercetare.  Pare că ziua lor e mult mai lungă.

Acum când încerc să analizez, am puțină claritate în legătură cu motivele pentru care am ales să fiu parte din această comunitate. Ca asistent, am posibilitatea de a susține viitori studenți și să fiu parte din schimbarea lor. 

Me, myself and I

În toți anii aceștia, mi-am dat seama că unul dintre motivele pentru care am preferat să aleg carieră într-o universitate din România, a fost că îmi place să lucrez cu oamenii. Asta mi-a adus puțină claritate și gândindu-mă la perspective mereu am încercat să aduc în aceeași barcă tehnologia cu oamenii. 

Dar nu totul e clar și roz. Sunt și eu om până la urmă, cu defecte și momente de slăbiciune. Am navigat mult timp cu sindromul impostorului prin ceea ce fac. Încă mai sunt rămășițe. Am lucrat cu mine (și încă fac asta) pentru a fi mai centrată și echilibrată. Acest sentiment a fost pe alocuri și alimentat de neîncrederea profesorilor, competitivitatea mărită din domeniu și presiunea din domeniu că totul trebuie să se întâmple repede. 

Există ideea asta că tot ce ține de tehnologie și inginerie este un domeniu al bărbaților. Acest stereotip s-a infiltrat adânc în cultura noastră și au fost profesori care mi-au menționat “De ce să dai la poli? Acolo se duc băieții.”

Țin minte o întâmplare din primul an de facultate. Seria mea avea 4 reprezentați de grupe și eu eram singura fată dintre cei 4. Profesorul de mecanică a fost primul care a vrut să ne cunoască și așa a reținut că Miss Vlăsceanu era singura reprezentantă de grupă. Miss Vlăsceanu a stat pe “cartoful mecanic” și era exemplu în fiecare aplicație realizată. Nu mi s-a părut nimic care să fie neapărat de rău. Mie mi-a ieșit în evidență că eram singura fată care a acceptat responsabilitatea aceasta. 

Lucrurile stau mai bine față de imaginea aceasta pe care o importăm din străinătate, și progresează constant. În zona de studii tehnice, de la 20% fete admise într-un ciclu superior de învățământ avem acum pe anumite specializări peste 30%. Este un progres pe care îl facem și nu cred că este despre 50-50 ci despre libertatea de a alege și a pune posibilitatea de a avea o carieră tehnică.

Nu poți fii ceea ce nu vezi, nu?

Revenind puțin la Politehnica – universitatea băieților, cum umblă vorba în popor, când am ajuns la facultate, multe din convingerile limitative pe care le întâlnisem nu le-am mai simțit. Comunitatea a fost susținătoare și nu am simțit niciodată că sunt tratată diferit că sunt fată. Asta nu înseamnă că nu au fost lucruri care au fost tratate cu “toxic masculinity”. 

În traiectoria mea, simt că mi-au lipsit modele faine de urmat. Pe parcurs am mai găsit persoane care au ocupat locul acesta, dar cred că au fost foarte puține față de ce se putea. Mă bucur că acum există multe inițiative care sunt deschise către a forma și promova activ că poți fi orice vrei tu.

Cum mă ancorez?

Toate situațiile peste care am vrut să trec, s-au simțit la un moment dat greu. Ce m-a ajutat pe mine să trec peste? 

Tribe. Sentimentul de apartenență și a avea un grup suport pot face diferența. Mi-am creat un sistem suport cu oameni care aveau valori comune cu mine și ne uităm la viață într-un mod asemănător. 

Valori personale. Am preferat mereu să analizez situațiile și să nu zic din prima despre o situație că e albă sau e neagră, pentru că este un spectru larg de griuri. Uitându-mă la modul în care am gestionat perioada aceea, am ales de multe ori să mă concentrez pe ce pot eu face, ce pot controla. Nu știu ce era în spatele acelor afirmații, acelui comportament, dar era mai degrabă despre ei, nu despre mine. 

Cu toții avem provocări diverse. Pentru mine cred că a cântărit mult și zona asta de a lua decizii. 

M-am considerat mereu o persoană proactivă pentru că am urmărit să prind experiențe diverse, să învăț lucruri noi și îmi place să spun despre mine că sunt voluntar profesionist. Am fost parte din organizații de tineret, de studenți și am căutat mereu să învăț și să contribui. De aici vine provocarea mea de a jongla cu ceea ce făceam pentru facultate și extra. 

Aș mai adăuga aici să nu mă pierd în peisaj. Avem ideea asta că odată ce începi și îți alegi un drum, acela rămâne. Dacă grupul tău are o direcție, acolo trebuie să mergi. Popular, ce încerc să zic se descrie super simplu cu efectul de turmă. Asta am învățat pe pielea mea: ceea ce funcționează pentru mine, poate să nu funcționeze pentru tine și este OK. Fiecare filtrăm lucrurile prin experiența noastră, prin crezurile noastre și este absolut în regulă să nu alegem o opțiune pentru că cel mai bun prieten alege asta. Avem tendința să ne ducem către grupuri de oameni asemănători nouă, dar picăm și în plasă de a lua ad litteram și procesul de modelare să fie transformat în copiere.

Moment de recunoștință 

Nu degeaba zic că iubesc oamenii. Tot traseul meu este marcat de persoanele pe care le-am avut alături: m-au provocat, inspirat și ajutat să fiu astăzi ce sunt. Fie că mi-au fost studenți, participanți la evenimente sau prieteni, cred că am luat câte ceva din fiecare interacțiune.

Am descoperit pasiunea mea pentru educație și a da mai departe prin intermediul sesiunilor de training de tehnologie pentru puști și puștoaice. Una din cele mai mari recompense este bucuria celor mici când descoperă lumea prin intermediul tehnologiei. Am fost parte din procese de învățare și mă bucur că am putut să exemplific cum poate fi folosită tehnologia în bine. De la utilizare a sistemelor până la programare vizuală, creat aplicații mobile și web, am insuflat puterea tech copiilor de la 5 ani până la 14. Nu a fost unicul segment de vârstă cu care am lucrat. A fost un prim moment care mi-a rămas alături și mi-a dat direcția pentru a evalua o carieră didactică.

Tot ce reprezintă zona de training și organizare de evenimente tehnice am dus-o la următorul nivel prin intermediul Codette – comunitate ce susține fetele în tech, comunitate pe care am co-fondat-o și în care am activat 4 ani. 

Mă bucur la maxim de experiența care mi-a pus la un loc toate skill-urile mele: pre-acceleratorul de startup-uri tehnice dedicat echipelor diverse – StepFWD. Nici nu știu cum am ajuns în anul 4 de existență, dar mă bucur de fiecare moment când știu că aduc o contribuție.

Vorbe de duh sau nu 

Aș vrea să rămâi cu mintea deschisă: să încerci, să explorezi, să testezi. Vei știi dacă este pentru tine numai dacă încerci. Este pentru tine? Ia decizia asumată și muncește pentru ceea ce îți dorești. Setează-ți intenții și evaluează-ți progresul. Construiește-ți un sistem suport. Caută oamenii potriviți alături de care să explorezi lumea. Înțelege că în spatele oricărui comportament este o intenție pozitivă, chiar dacă nu pare așa din unghiul tău. 

Un gând de final: sunt un simplu om, care încearcă să-și lase amprenta. Ce-mi doresc eu este ca fiecare să încerce să se îmbunătățească, astfel cu siguranță o să vină schimbarea. 

Acest material este scris în cadrul campaniei Flip The Stereotypes, care își propune să răstoarne stereotipuri și să inspire tinere și femei din România să nu se lase influențate sau limitate în vreun fel de acestea.