Ce ne face să fim fericiți? (1)

Oriunde ai lucra, oricare ar fi profesia ta, lucrezi cu oameni. Mereu ești în contact cu oameni și să înțelegi ce îi mișcă, cum se văd și ce îi face fericiți poate da direcția. Întrebarea pe care ne-am putea-o pune este “ce ne face să fim fericiți?”.

Pe tine ce te face fericit?

Fericirea este pentru mulți dintre noi un obiectiv în sine. Facem tot ceea ce facem pentru a fi mai fericiți. Ne gândim că un nou [obiect] (inserează aici orice obiect pe care ți-l dorești) ne va face să fim fericiți. O dată ce îl avem, vom trece la un nou stadiu, o nouă stare. Ne va face să fim mulțumiți?

Oare putem să ne păcălim mai mult de atât?

Avem impresia, da, doar impresia, că ne dorim acele lucruri. Construim povești în jurul lor și ne dăm falsul statut că vom fi compleți după ce îl achiziționăm. Acest miswanting este regăsit frecvent și este o caracteristică a noastră ce este necesar să o calibrăm. Hai să ne întrebăm cum va folosi persoana noastră din viitor acel lucru. Este pentru ea / el?

Acest articol este primul dintr-o serie ce-și propune să analizeze ce bariere avem în calea fericirii și cum putem atinge cu adevărat fericirea. Rândurile astea aduc în prim plan caracteristici pe care le avem noi ce ne fac să ne îndepărtăm de starea de bine. 

Caracteristici “enervante”

Oamenii au caracteristici diverse. Acestea cu precădere sunt enervante, mai ales că ne ajustează perspectiva asupra fericii din viața noastră. Modul cum privim lucrurile, putem să fim cu adevărat păcăliți de aceste caracteristici, aparent inofensive. Poate nu ne întrebăm de ce sau cum ajungem să luăm anumite decizii, dar prinde bine să ne cunoaștem, tocmai pentru a preveni anumite situații, și nu reacționa. 

#1 Intuiția poate greși de multe ori

Sunt momente când ne bazăm pe ceea ce simțim. Unii zic că este intuiție. Alții zic că este experiență sau o formă a subconștientului care verbanilează anumite crezuri. Cert este că intuiția poate da rateuri de multe ori. Nu o spun eu. Intuiția fără analiză și filtrare a argumentelor, nu este o variantă acceptată.

#2 Mintea noastră nu funcționează în termeni absoluți 

Ne gândim că după schimbarea telefonului o să putem lucra și face mult mai multe lucruri pe telefon? Poate ne gândim să schimbăm slujba pentru a avea un salariu mai mare și mai multe conexiuni. Facem asta și observăm în scurt timp că acea situație devine normală și nu tindem către următorul prag. Simțim că merităm mai mult și ne schimbăm modul de raportare. Noi funcționăm pe baza de referințe.

Ebbinghaus illusion

Alegem următorul iPhone ca punct de referință pentru cum să fim mai fericiți. La ce ne raportăm? La ce avem sau ce ne descrie trecutul. Orice schimbare la ceva “mai bun” aduce această comparație în prim plan.

Toate filtrele noastre contribuie la mărirea acestei diferențe între momentul în care suntem și ce poate fi. 

Hai să facem un exercițiu. Există o corelare între feedback-ul pe care îl primești și stima de sine? Ne comparăm pe alocuri cu persoanele din jurul nostru și picăm în această prăpastie. Comparația aceasta vine pe baza unui filtru pe care îl avem în acel moment. Nu degeaba stoicii mizează pe controlul lucrurilor care sunt de fapt în controlul nostru. 

Ce reiese de aici? Renunță la această comparație socială. Nu este ușor și nu o să fie peste noapte. Primul pas este să conștientizezi că lucrurile pe care le gândești despre tine, nu sunt 100% ale tale. Multe derivă din raportarea unor puncte externe. 

Vrei să crești? Singura comparație trebuie (da, trebuie) să fie făcută între tine cel/cea de acum și cel/cea de ieri pentru a fi o versiune mai bună mâine. Și poate comparație nu este cel mai potrivit cuvânt. Hai să folosim analiză. Analizează ce poți face mai bine, pentru tine.

#3 Mintea noastră este construită să se obișnuiască cu lucruri

Da. În secunda 2 suntem absoluți împăcați și uităm cât de mult ne doream, cât de mare a fost așteptare, cât de fericiți am fost când am pus mâna pe acel obiect. Sună cunoscut?

Mintea noastră este construită să se obișnuiască cu lucruri. Asta se numește adaptare hedonică. Suntem într-un ciclu de dorințe pe care alergăm să le satisfacem fără să ne dăm seama că urmărim lucruri care ne dau o satisfacție momentană, fără reală consistență. 

#4 Nu realizăm că mintea noastră este construită să se obișnuiască cu lucruri

Plus, nu realizăm că suntem în acest ciclu. Conștientizarea este primul pas. 

Ajungem în acest punct de multe ori deoarece purtăm cu noi o prejudecată asupra impactului pe care l-ar avea acel lucru. Avem tendința să supraestimăm impactul emoțional al evenimentului care s-ar putea întâmpla la nivel de durată și intensitate. De câte ori ne surprindem că ne gândim la… Ce tare ar fi să am ultimul model de Tesla? Da, încă nu am carnet, dar ce tare ar fi să am mașina, nu? 

Hai să iau un exemplu mai integrabil în viața mea. Ce tare ar fi să am o parte din ecosistemul de la Apple. După ce am aceste lucruri în viața mea, cum este? Mă bucur de ele, dar nu mai am aceeași bucurie și le consider absolut normale. Niște instrumente pe care le folosesc în activitatea mea de zi cu zi. 

Ar fi vreo diferență între prejudecata asupra impactului și evenimente negative? Ei bine, pentru unii dintre noi prejudecata are mai mare amprentă față de un eveniment care se întâmplă. 

Cum ar fi să fie și bine?

Toate aceste particularități le avem și este în datoria noastră să ne orientăm perspectiva pe strategii de a ne fi bine. Pentru fiecare dintre ele, avem posibilități să ne ajustăm viziunea și să avem grijă de “sistemul imunitar al minții”. 

Povestim în curând despre strategiile acestea. 

Între timp, tu ce strategii ai pentru a fi mai fericit zi de zi?

Resurse:

The Science of Well-Being

The how of happiness: A scientific approach to getting the life you want, Sonja  Lyubomirsky

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *