Sunt momente în care trebuie să știi că e necesar să te oprești. De cele mai multe ori, a închide o ușă înseamnă a deschide una nouă. 

Nu este un moment atât de clișeic pe cât s-ar părea. Pentru mine 2020 a început cu o dorință de a aduce o claritate în ceea ce fac și ce îmi doresc. Această claritate este pentru mine, dar și pentru cei din jur. A face multe aduce de multe ori și lucruri care nu ating acel standard pe care îl dorești. Îmi place să fac lucrurile pe bune, poate că uneori nu iese dar obiectivul meu este să am o contribuție calitativă în orice proiect în care mă implic. 

Am început 2020 cu analiză a ce a reprezentat 2019 pentru mine. Pe scurt? Roller Coaster. Și da, a fost plin de învățare de la multe proiecte, unele tehnice, altele antreprenoriale. Mulțumesc 2019 că ai fost bun cu mine (că sunt vie și tot așa), dar pentru 2020 vreau o reprioritizare. Mi-am pus pe hârtie ce pălării am și am început să tai. Știți regula celor două picioare? Regula e așa: când nu contribui și nici nu înveți, îți iei cele două picioare și te duci într-un scenariu în care contribui sau înveți. Cam așa am pus problema.

Sunt parte din Asociația Codette de 4 ani, inițial numai comunitate, apoi organizație. Este unul dintre proiectele de suflet în care m-am implicat, mai ales că am fost de la momentul 0. A fost unul dintre brandurile pe care le-am construit și mă bucur că am putut să contribui la această organizație. Am învățat, m-am expus, am exersat vulnerabilitatea în toți acești ani. Simt că este momentul să fac un pas înapoi. E momentul să las și alți voluntari să crească, să testeze și să aducă un vibe fresh organizație.  

Asociația Codette rămâne pe mâini bune și sunt sigură că o să continue să militeze pentru diversitate și incluziune. 

Pentru mine această decizie nu a fost una ușoară, dar timpul este o resursă limitată și e necesar să fie drămuită cu mare dibăcie. O să rămân aproape organizației și cu siguranță o să ne intersectăm la evenimentele Codette sau altele 🙂