În perioada asta mi-am dat seama cât de mult îmi place și ador să fiu activă. Poate nu iese mereu să am x workout-uri pe săptămână, să îmi fac cei 15 000 de pași, să mă plimb și să am libertate să merg aproape de apă, să îmi iau porția de vitamina D de la soare, nu din suplimente. Aceste lucruri îmi lipsesc și încep să mă gândesc cum să le planific, să le scot din zona de “ar fi fain” și să le pun în practică în imediata perioadă.
Fără presiune, am pus numai 5 puncte pe care încerc să le plănuiesc după perioada de carantină.
Lacul Ochiul Beiului
În ultimul an am tot salivat la poze cu acest lac. Lacul Beiului face parte din Parcul Național Cheile Nerei, situat în Munții Aninei.
Citind pe ici pe colo, am dat și de câteva legende ale acestui lac de basm. O primă legendă spune că o fată frumoasă de prin acele locuri a fost răpită de un turc, bei în Imperiul Otoman. Fata a scăpat și s-a sinucis. După acest punct, tânărul ar fi plâns atât de mult încât lacrimile lui au realizat acest lac. O altă versiune a creării acestui lac este că aceste locuri erau stăpânite de un pașă ce avea un băiat cu ochi albaștri. Acesta din urmă mergea la vânătoare prin acele părți și s-a îndrăgostit de fiica unui păstor. Pașa aflând de idilă, a decis să o ucidă pe fată. Băiatul când a aflat decizia tatălui, a decis să își ia viața, iar ca urmă a jertfei sale, lacrimile și suferința lui au pus bazele Ochiului Beiului, care este de un albastru pur precum ochii băiatului.
Nici în zilelele noastre nu scapă de povești. Localnicii spun că ielele se adună în jurul lacului de “Sânziene, dansează în jurul lacului și se spală în apa cristalină a acestuia”.
Oricare ar fi legenda, este un loc la care trebuie să ajungi. Cine spune că România nu are locuri numai bune de admirat?
O tură cu bicicleta în Pădurea Cernica
Sunt un începător entuziast. Am numai 2 ani de când am prins ce înseamnă biciclitul și am ales să îl fac ca un obicei. Până acum, în afară de Campusul Politehnicii și câteva parcuri din București: Tineretului, Moghioroș și Herăstrău, plus Lacul Morii, nu am experimentat niciun alt traseu. Nu am ieșit în afara Bucureștiului și mă tot uit de trasee de începători, mai ales offroad. Lacul Morii mi-a permis să ies puțin offroad și să îmi dau seama că îmi place mai mult față de asfalt.
Traseul de la Cernica este destul de cunoscut și catalogat ca “fun”. A fost testat probabil de mulți bucureșteni care au vrut să iasă din oraș. Pe lângă asta, îl țin minte de când mergeam la Rocket Bike Fest cu Brigada de Voluntari ca voluntar pe traseu.
Acesta are 27 km și o diferență mică de nivel – 206m. Este un loc potrivit pentru un începător.
Munții Măcin
În 2020 mi-am propus să mă conectez mai mult cu natura și asta înseamnă să ajung și pe câteva vârfuri. Cam în fiecare an, ajungeam pe 1-2 cu diverse excursii. Acum îmi doream să fiu puțin mai determinată și să ajung pe un număr mai mare.
Nu am ajuns sau nu îmi aduc aminte, să fii ajuns în Munții Măcin până acum. Sunt două trasee care sunt pe listă: Culmea Pricopanului și traseul Cozluk.
Dacă aveți idei crețe sau vârfuri accesibile de parcurs, orice experiență faină și recomandare, le aștept cu drag ?
Plimbare relaxantă cu … caiace
Mă uit de ceva vreme la turele cu caiace propuse de cei de la Adventure Time și îmi sună din ce în ce mai aproape de sufletul meu. Nu m-aș avânta singură. Cumva, și faptul că nu știu să înot nu mă lasă să mă duc cu capul înainte.
Îmi place să testez și să experimentez, deși sunt fricoasă uneori, e și un exercițiu să risc puțin mai mult. Așa că… de data asta îmi propun să ajung mai aproape de apă într-un caiac.
O gură de aer aproape – Mogoșoaia
Zona și tot verdele de la Mogoșoaia te face să visezi efectiv la o după amiază la picnic, cu o carte bună și puțină mișcare aproape de pătură. Spun de ceva timp de asta, picnic la Mogoșoaia, dar nu s-a concretizat.